Am zis să ma uit la documentarul Recorder ca tot e un hype imens pe el, regret că mi-am cam pierdut două ore din viață(și încă câteva scriind asta), nu știu de ce mă așteptam la ceva mai mult decât a fost prezentat, așa că o să vin cu o opinie lungă legată de situația actuală așa că dacă aveți chef de citit, enjoy.
Am impărțit asta pe mai multe părți așa că dacă vreți să citiți despre ceva anume să fie mai ușor:
1. Introducere
Zilele astea s-au adunat mii de oameni să protesteze cu mesaje de genul „corupția ucide”, ceva familiar ce s-a mai întâmplat odată în 2017-2018 împotriva ordonanței 13 și a lui Dragnea.
8 ani mai târziu, am revenit la același lucru dar cu decorul schimbat puțin, mai exact: clasa de mijloc urbană, educată, pro-europeană, mobilizându-se pentru “independența justiției” – orice o însemna acest concept abstract.
Dar totuși, ceva lipsește din imaginea asta de ansamblu.
În aceeași lună, milioane de muncitori, pensionari și funcționari publici se pregătesc pentru înghețarea salariilor și pensiilor în 2026, studenții pierd burse, universitățile sunt sufocate de subfinanțare, miniștrii noștrii sunt aleși cu diplome false, corporațiile sunt scutite de taxe și incurajate să vină cu propriile legi, chiriile explodează expulzând clasa muncitoare în periferii tot mai îndepărtate, ni se pregătește consentul pentru militarizare și potențial conflict și poate cel mai tragic, violența împotriva femeilor cu mai mult de 1 femicid pe săptămână… femei ucise de parteneri, foști soți, cunoscuți, în timp ce statul burghez privește neputincios sau chiar mai rău, îi este complice.
De toate acestea nu se vorbește, pancartele nu cer salarii decente, locuințe sociale, fonduri pentru victimele violenței domestice sau oprirea austerității, ci demisia Liei Savonea și revocarea lui Marius Voineag precum și revizuirea competențelor Consiliului Magistraturii… revendicări care nu pun sub semnul întrebării raporturile de producție, exploatarea de clasă sau natura statului burghez.
Documentarul este o lucrare jurnalistică propagandistică bună pentru omul de rând. Pentru mine a fost cam plictisitoare, Recorder documentează mecanismele prin care dosare importante de corupție au fost sabotate prin schimbări repetate de completuri de judecată, detașări ale judecătorilor și manevre care duc la prescrierea faptelor… problema nu este calitatea documentarului, ci cadrul ideologic în care este plasat.
Recorder tratează această capturare a justiției ca pe o deviere de la normal ce poate fi vindecată prin reforme, documentarul nu întreabă niciodată „Cui aparține statul român? În slujba cărei clase funcționează aparatul judiciar? Ce generează această “corupție”?”
Statul român de după 89’ este o dictatură burgheză, o structură de dominație a clasei capitaliste asupra oamenilor muncii. Procurorii, judecătorii, DNA, CSM nu sunt entități neutre, ci un instrument de clasă, DNA-ul în perioada Kovesi a fost un instrument al grupării pro-occidentale pentru disciplinarea PSD-ului, care era prea legată de interese naționale și prea puțin loială occidentului – ccă asta a inclus și condamnarea lui Dragnea, Năstase, Mazăre, nu schimbă natura de clasă a operațiunii.
Aș fi vrut ca documentarul să prezinte privatizările din anii ‘90-’00, jefuirea proprietății de stat, vânzarea Petrom la prețuri de nimic, contractele cu SUA legate de autostrăzi, distrugerea industriei românești de către capitalul străin, pe scurt crimele reale împotriva poporului român…DNA-ul n-a urmărit niciodată aceste dosare pentru că nu erau corupte în ochii capitalului occidental ci procesul obișnuit de integrare a României în economia capitalistă globală ca periferie exploatată.
2. Cine protestează și de ce?
Oameni tineri, din zone urbane, vorbitori de engleza, cu haine de brand ce țin în mână telefoane scumpe, ITisti, consultanți, jurnaliști, freelanceri, studenți din medii privilegiate… V-ați prins, Tinerii Frumoși și Liberi ce-au dominat și protestele 2017-2018 ce scandează „magistrați independenți, nu obedienți”, “justiție, nu corupție”.
Cine lipsește de aici?
Muncitorii din fabrici, asistentele medicale care lucrează în spitale insalubre, profesorii, constructorii, șoferii, lucrătorii din agricultură, femeile care lucrează la negru în gospodării, care îngrijesc bătrâni, care fac curățenie pe scări pentru 20 de lei pe oră, pensionarii care supraviețuiesc cu 1300 de lei pe lună, funcționarii publici ai căror salarii vor fi înghețate de la anul.
Oamenii lipsesc pentru că nu au timp, pentru că lucrează 10-12 ore pe zi, pentru că nu au stabilitate economică, pentru că pot fi dați afară oricând fără compensații, iar prioritățile lor nu sunt „cum sunt repartizate dosarele la instanțe?”, ci „cum plătesc chiria luna asta? cum hrănesc copiii? cum supraviețuiesc iernii cu facturile la energie?”.
Astfel revendicările protestelor sunt: revocarea Liei Savonea, demiterea conducerii DNA, demiterea lui Predoiu, schimbări legislative… canalizarea acestei energii ar fi putut fi mai bună cerându-se salarii minime mai mari, stoparea privatizărilor și naționalizării industriilor cheie, (măcar) impozitare progresivă, locuințe sociale, servicii publice gratuite, fonduri și adăposturi pentru victimele violenței domestice, anularea înghețării salariilor și pensiilor, limitarea investițiilor în armament.
Revendicările nu atacă proprietatea privată asupra mijloacelor de producție, nu pun sub semnul întrebării extracția de plusvaloare, poziția României ca periferie a imperiului UE, rolul NATO în perpetuarea dominației occidentale.
Revendicările cer doar o reformă a aparatului represiv burghez, astfel încât gruparea lor preferată (USR în cazul ăsta + capitalul pro-occidental) să aibă un control mai mare.
3. Declic
În același timp cu protestele, Declic dă drumul la o petiție pentru demiterea lui Predoiu din funcțiile de vicepremier și MAI: “Cătălin Predoiu este principalul responsabil politic pentru starea dezastruoasă a sistemului de justiție, fiind cel mai longeviv Ministru al Justiției din istoria post-decembristă, precum și principalul girant al sistemului clientelar care favorizează și promovează corupția între sistemul de justiție și cel politic.”
Până aici corect, dar petiția merge mai departe: “România este un caz de manual de democrație patronală, unde funcționarea instituțiilor în baza legii este deturnată de interese clientelare, pe bază de relații personale, economice și politice. Această realitate afectează fiecare român onest în fiecare moment al vieții sau desfășurării activității și favorizează exclusiv corupția.”
Aș numi această democrație o democrație burgheză în loc de democrație patronală. Ce e trist e că din această analiză lipsește fix… clasa.
Ce vrea să spună petiția prin „români onești”? Petiția nu face distincția între muncitori și capitaliști, între exploatați și exploatatori, nu ne spune că că „democrația patronală” nu este o deviere de la capitalism, ci o formă specifică pe care capitalismul o ia în țări periferice, unde statul slab și dependența de capital extern creează condiții pentru dominația rețelelor oligarhice… aici suntem.
Ok, să zicem că îl schimbăm pe Predoiu și că înlocuirea unui ministru va schimba fundamental lucrurile, dar hai să ne întrebăm, cui va folosi această demitere?
Va stopa austeritatea? Va crește salariile? Va proteja femeile de violență?
Nu, în cel mai bun caz, va crea o reașezare a puterii în cadrul aceleiași structuri burgheze, cu alt nume în funcție, dar cu aceeași logică de clasă intactă.
4. Femicidele
În timp ce peste o mie de oameni se mobilizează pentru “independența justiției”, nicio mobilizare comparabilă nu există pentru cele peste 50 de femei ucise în 2025. Săptămână de săptămână, aflăm cazuri noi: femei arse de vii, înjunghiate, ucise cu toporul, bătute până la moarte, impușcate – ucise de parteneri, foști soți, copii sau chiar amanți.
În aproape toate cazurile statul a eșuat, polițiștii au sosit târziu sau au ignorat ordinele de protecție, apelurile la 112 au fost tratate superficial, iar, adăposturile pentru femei sunt puține și supraaglomerate. (în multe județe nici măcar nu există)
La aceste proteste pentru „independența justișiei” se mobilizează peste 1.000 de persoane în București, plus proteste în Cluj și Iași. Când femei sunt ucise în fiecare săptămână, răspunsul este un articol pe HotNews, o postare pe Facebook, niște share-uri la statistica de câte femei au fost ucise pe Instagram și o semnătură Declic și… am făcut ceva.
Nicio mobilizare de masă, nicio presiune publică, nicio cerere de demisie, nicio reformă sistemică, maxim un protest Centrul Filia.
Și oare de ce? Pentru că violența împotriva femeilor nu deranjează structura de clasă, nu amenință interesele capitalului, nu pune în pericol privilegiile clasei de mijloc – urăsc acest termen dar îl folosesc să fie mai ușor de înțeles. Percepem asta ca o problemă personală ca pe o tragedie individuală, nu un fenomen sistemic legat de fuziunea capitalismului cu patriarhatul.
Astăzi, violența împotriva femeilor este o manifestare a capitalismului patriarhal, statul în folosul burghezilor nu va rezolva această problemă, pentru că familia în care femeia este subordonată funcționează pentru capitalism… adăposturile costă bani, poliția trebuie instruită, judecătorii trebuie educați.
Totul costă resurse, resurse pe care statul preferă să le aloce armatei, poliției ca să reprime grevele sau ca subvenții.
Lipsa unei mișcări de amploare feministe socialiste în România este o tragedie – am putut vedea cât de ofticați au fost oamenii la protestele anti-austeritate când se făcea legătura între feminism și socialism… avem feminism liberal cu ONG-uri finanțate occidental ce vor mai multe femei CEO și feminismul reformist ce dorește legi mai bune, dar lipsește feminismul revoluționar care leagă eliberarea femeilor de clasa muncitoare și abolirea capitalismului.
5. Austeritatea
În timp ce protestatarii scandează pentru „justiție independentă”, milioane de români se confruntă cu o realitate mult mai dură: austeritatea impusă de guvernul PSD-PNL-USR-UDMR, cu binecuvântarea UE și a instituțiilor financiare internaționale.
a. Salariile și pensiile vor fi înghețate în 2026, veniturile cetățenilor vor stagna, în timp ce inflația continuă să scadă puterea de cumpărare… prețurile la energie, gaze, alimente cresc constant, chiriile în orașe mari explodează.
b. Tăierile din educație se simt, studenții pierd burse, universitățile nu au fonduri pentru cercetare, pentru reabilitarea clădirilor, pentru salarii decente pentru profesori, tinerii pleacă în Germania, Franța, Marea Britanie, devin forță de muncă ieftină pentru capitalul occidental, iar, România pierde ceea ce a investit în educarea lor.
c. Sistemul de sănătate este în colaps, spitale fără medicamente, fără echipamente, cu puțin personal ce moare de gardă pentru că medicii și asistentele pleacă în străinătate, atrași de salarii de 5-10 ori mai mari.
d. Precaritatea muncii este normală, contracte pe perioadă determinată, muncă la negru, lipsa drepturilor muncitorului, sindicate cooptate sau ineficiente (majoritatea fiind controlate de șefi care colaborează cu patronii), grevele sunt rare și și atunci când apar, sunt ignorate de media mainstream… de ce? Pentru că grevele amenință direct capitalul, în timp ce protestele pentru „justiție independentă” nu amenință deloc.
Și totuși, la protestele acestea… nicio pancartă nu vorbește despre austeritate, despre creșterea salariilor, stoparea privatizărilor, construirea de locuințe sociale, nicio solidaritate cu muncitorii în grevă, cu femeile ucise, cu pensionarii săraci.
De ce?
Pentru că TFL-iștii, USR-iștii, Recorder-iștii nu sunt afectați direct de austeritate. Au salarii stabile, pot plăti chirii și energie, nu depind de bugetul de stat…. ei beneficiază de integrarea în economia capitalistă occidentală, lucrând pentru corporații străine, exportând servicii IT, servind capitalul transnațional străin.
6. Protestele actuale servesc capitalul
Protestele actuale au o funcție politică precisă în cadrul luptei de clasă: direcționează energia spre ținte false, legitimează grupările pro-occidentale a burghezie și întăresc iluziile reformelor.
Oamenii simt că ceva nu merge, văd corupție, văd nedreptate, văd că cei de sus scapă întotdeauna, o frustrare reală și justificată… dar în loc să fie canalizată către capitalismul însuși, către raporturile de exploatare, către imperialismul UE, frustrarea este direcționată către ținte false: CSM, DNA, Lia Savonea, Marius Voineag.
Rezultatul este că oamenii simt că au făcut ceva, dar nimic fundamental nu se schimbă, structurile de putere rămân intacte, proprietatea privată asupra mijloacelor de producție rămâne intactă, extracția de plusvaloare continuă… imperialismul continuă.
Protestele sprijină din start USR, Nicușor Dan, capitalul transnațional, serviciile pro-occidentale, mesajul fiind: „Acești actori sunt cei buni, pe când PSD și oligarhii naționali sunt cei răi”, ambele tabere servind capitalului, una celui străin, iar cealaltă celui național.
NICIUNA din ele nu servește omul de rând.
7. Ultimii 36 de ani
Documentarul Recorder + protestele + petiția Declic suferă de aceeași limitare: se concentrează pe ultimii câțiva ani precum perioada Lia Savonea, legile justiției din 2022, numirea lui Voineag în 2023, și nu pun în discuție întreaga construcție de după 1989.
„Revoluția” din 1989 a fost o restaurare capitalistă, proprietatea socialistă – cu toate limitele și deformările ei – a fost demolată, fabricile au fost vândute la prețuri de nimic către nomenclatura veche transformată în burghezie și către capitalul străin.
De ce DNA n-a urmărit niciodată dosarele în care Petrom a fost vândut către OMV sub valoarea reală? Sidex Galați din perioada Mittal Steel? Contractul Bechtel în valoare de miliarde de euro pentru autostrăzi neterminate? Pentru că acesta este procesul normal de integrare a României în capitalism.
Intrarea României în 2007 în UE a fost cu promisuni de prosperitate… dar ce s-a întâmplat de fapt pe lângă faptul că am devenit o periferie exploatată?
a. Forță de muncă ieftină cu salarii de 3 ori mai mici decât în occident.
b. Piață de desfacere pentru produsele occidentale.
c. Exodul creierelor cu milioane de români plecați afară.
d. Datorii externe impuse de Fondul Monetar Internațional, Comisia Europeană și Banca Centrală Europeană.
Unde sunt protestele împotriva acestei exploatări? Nicăieri. TFL-iștii sunt pro-UE religios.. la protestele din 2017-2018, steagurile UE erau predominante, o identificare totală cu proiectul imperialist european. (despre NATO nu mai are rost să zic că nu mai am nervii necesari la ora asta)
8. Final
Reportajul Recorder, deși prezintă mecanismele societății actuale, eșuează în a expune diagnosticul corect… ceea ce jurnaliștii și protestatarii numesc „justiție capturată” este fix funcționarea normală a sistemului în capitalismul nostru periferic.
Lupta dintre magistrații „onești” – adică aliniați standardelor UE – și rețelele tip Savonea sunt doar o reglare de conturi între două facțiuni ale burgheziei:
a. Blocul pro-occidental vrea o justiție eficientă doar ca să garanteze că marile corporații străine își pot scoate profitul din țară în siguranță, fără să fie deranjate de corupția de aici.
b. Baronii locali ce vor o justiție controlată și ineficientă ca să poată fura în continuare din bugetul statului fără teama că vor ajunge vreodată la închisoare.
Pentru muncitorul român, pentru femeia abuzată care nu găsește protecție la poliție, pentru pensionarul umilit, pentru studentul flămând, este irelevant care dintre aceste grupări câștigă… o justiție „reformată” sub Predoiu, a PSD-ului sau a USR-ului va fi poate mai aspră cu cei corupți, dar va rămâne la fel de brutală cu cei săraci, va continua să protejeze proprietatea privată în favoarea dreptului la viață și va legitima austeritatea drept „stat de drept”.
Nu cred că ar trebui să ieșim în stradă și să cerem revenirea la epoca de aur a DNA-ului sau pentru a schimba un ministru burghez cu altul, sau să cerem o eficientizare a justiției pentru capital, ci de o răsturnare a sistemului care face necesară această justiție represivă.
Până când clasa muncitoare nu își va construi propriile structuri de putere și o vom înlocui cu o democrație reală, socialistă, această „independența a justiției” va rămâne doar un slogan frumos, fluturat de elite pentru a ne distrage atenția în timp ce ne golesc buzunarele și ne distrug viitorul.